Descriere
Aveam doar doisprezece ani când familia noastră s-a destrămat.În copilărie am locuit în Cheongjin1, într-o căsuţă ridicată pe vârful unui deal de unde se vedeamarea. Când venea primăvara, printre ierburile uscate ce creşteau pe maidane, din loc în loc tufe deazalee se încăpăţânau să înflorească, arzând într-un roşu mai aprins la răsărit şi la apus de soare.Spre est întrezăream creasta înzăpezită a muntelui Kwanmo plutind deasupra unui văl de ceaţă. Dinvârful dealului vedeam cargouri de fier mari şi greoaie ancorate la chei şi bărci mici de pescuit ceînaintau încetinit pe mare, lăsând în urma lor un ecou vag. Pescăruşii se înălţau către cerîmprăştiind razele soarelui reflectate în valurile ce străluceau ca nişte solzi de peşte. Aşteptam catata să se întoarcă din biroul său din port ori ca mama să revină de la piaţă. Urcam în vârfuldealului şi-mi aşteptam părinţii acolo pentru că-mi plăcea să admir marea.Am avut o familie mare: bunica, tata, mama şi şase surori mai mari decât mine. Prin urmare,timp de aproape cincisprezece ani mama a fost cu burta mare. Năştea şi nu dura mult până cerămânea iarăşi grea. Am venit pe lume la distanţă de un an-doi. Prima soră şi cea de-a doua n-auuitat atmosfera de spaimă din zilele când mamei îi venea sorocul.Noroc că de fiecare dată când îi venea ceasul alături de mama era bunica, gata s-o facă pemoaşa. La naşterea primilor trei copii, tata a stat în faţa uşii de la odaie sau s-a agitat fără astâmpărprin curte, fumând ţigară de la ţigară. Însă după cea de-a treia naştere, în ziua când mama era închinurile facerii, tata nu se mai întorcea seara de la birou. Se oferea să facă tura de noapte, lucru pecare de obicei nu-l accepta în ruptul capului. Odată cu naşterea lui Sook’i, cea de-a cincea fată,taică-meu nu şi-a mai putut stăpâni furia pe care atâţia ani cu greu şi-o ţinuse în frâu. Dimineaţă,când s-a întors din schimbul de noapte, mama şi bunica încălziseră apă şi îmbăiau într-o albie delemn copilul abia născut. De îndată ce a intrat în odaie, tata a înşfăcat-o pe Sook’i şi a cufundat-o înapă.— La ce bun să tot naşti de-astea? a răcnit ca un turbat.Îngrozită, bunica a scos-o repede din apă, dar biata copilă nu putea nici să plângă. Din cauzaapei înghiţite se sufoca şi tuşea întruna.Când s-a născut cea de-a şasea soră, Hyeon’i, tata a aruncat înverşunat mâncarea de dimineaţăpe fereastră. Sora cea mai mare tocmai se întorcea de la latrină şi s-a trezit cu bolul de kimchi2 înplină figură.
