Descriere
– Repede, repede, vino pe punte! Aproape am ajuns! Louisa Hatton îşi apucă prietena de mână şi amândouă alergară într-un suflet pe covertă. În aerul proaspăt, aplecate peste balustrada vaporului, priviră cu nesaţ stâncile albe ale portului Dover.– Uite! strigă Louisa entuziasmată. Coasta An gliei, Arabelle! În curând vom fi acasă.– Abia aştept să-ţi văd casa, spuse Arabelle Ragnac cu simpaticul ei accent franţuzesc. În cei doi ani pe care îi petrecuseră împreună la pensionul École des Anges, Louisa devenise cea mai bună prietenă a lui Arabelle. Acum, Louisa se întorcea acasă, aducând-o în vizită pe Arabelle. – E ciudat cât am suferit când m-au trimis la şcoală, gândi Louisa cu voce tare. Nu-mi doream decât să stau acasă cu câinii şi caii mei. Ah, Arabelle, să ne vezi grajdurile, cu atâţia cai pursânge minunaţi! Absolut minunaţi!– Da, mi-ai tot povestit despre ei, răspunse Arabelle zâmbind. Draga mea prietenă, eşti înnebunită după cai.