Descriere
Trupul părintelui ieromonah Zosima, răposat întru Domnul, fu – aşa cumam spus – pregătit pentru îngropăciune după rânduiala mănăstirească. Precumse ştie, nici schimnicii, nici călugării nu sunt spălaţi după moarte. „Când unmonah se săvârşeşte întru Domnul – stă scris în evhologhion – monahul care eanume rânduit pentru aceasta îi şterge trupul cu un burete înmuiat în apăîncropită, făcând mai întâi cu buretele cruce pe fruntea mortului, pe piept, pemâinile, picioarele şi pe genunchii lui, atâta tot.” Datina cuvenită o împlinipărintele Paisie cu mâna lui. Şi după ce şterse trupul cu apă încropită, îlîmbrăcă în straie monahale şilînfăşură în rasa călugărească; drept care –iarăşi după cum spune tipicul – despică puţin rasa, ca trupul sa fie învăscut încruce. Pe cap îi puse apoi camilafca împodobită cu o cruce în opt colţuri.Camilafca lăsândodescoperită, iar faţa ioacoperi cu învelitoarea cea neagră apotirului. În sfârşit, îi împreună mâinile peste icoana Mântuitorului. Dimineaţa,astfel dichisit, bătrânul fu aşezat în sicriu (care de mult fusese pregătit),urmând să rămână toată ziua în chilie (adică în odaia cea mare, unde îşiprimea de obicei oaspeţii, fie călugări, fie mireni). Deoarece răposatul eraieroshimonah, rânduiala cerea ca la căpătâiul lui să citească pe rândieromonahii şi ierodiaconii de la mânăstire şi nu psaltirea, ci stâlpii. Priveghiulfu început îndată după molitva de părintele Iosif; părintele Paisie, care îşimărturisise dorinţa de a citi la căpătâiul mortului toată ziua şi peste noapte,era foarte prins deocamdată cu tot felul de treburi şi în acelaşi timp îngrijorat,ca şi părintele stareţ: cu cât trecea timpul, printre călugării de la schit şi înmulţimea mirenilor ce soseau mereu, cu grămada, dinspre arhondariculmânăstirii şi de la oraş, se manifesta din ce în ce mai vădit o stare de spirit câtse poate de curioasă, o agitaţie neobişnuită, aşa zice chiar „necuviincioasă”, oaşteptare înfrigurată. Şi egumenul şi părintele Paisie se străduiau pe cât le
