Descriere
Poveste adevărată despre un dpmn de o anumită vârstă şi anumităînfăţişare, care a fost de viu şi pe deantregulînghiţit de un crocodil din Pasaj,precum şi despre cele ce au urmat după aceasă ÎJitâmplars.Ohi, Lambert I Ou est Lambeil f Aatuvu Lambert? *Era în anul de graţie una mie opt sute şaizeci şi cinci, la 13 ianuarcurent, orele douăsprezece jumătate fix la amiază, când Elena Ivanovna,consoarta lui Ivan Matveici – eruditul meu prieten, coleg de birou şi întrucâtvarudă mai îndepărtată – îşi exprimă dorinţa arzătoare de a vedea crocodilulexpus, contra taxă, la panorama din Pasaj. Sapotrivit ca tocmai atunci IvanMatveici să fie în concediu, având, de altfel, în buzunar biletul de călătorie înstrăinătate (unde se ducea nu atât din motive de sănătate, cât mai cu seamădin dorinţa de a cunoaşte lucruri noi) şi ca atare era cu desăvârşiredisponibilîn acea dimineaţă. În consecinţă, nu se împotrivi câtuşi de puţin acestei dorinţeirezistibile a consoartei sale, ba chiar se entuziasma şi el, îmboldit decuriozitate.— Straşnică idee! Exclamă, plin de încântare, Ivan Matveici. Nu strică deloc să vedem cum arată un crocodil. Unde mai pui că în felul acesta vom aveaprilejul chiar aici în ţară, înainte de a pleca în Europa, să facem cunoştinţă maiîndeaproape cu unul din băştinaşii ei.Acestea fiind zise, îşi luă soţia la braţ şi fără multă zăbavă o porniră sprePasaj. In ceea ce mă priveşte, potrivit unei vechi deprinderi, iamînsoţit pe ceidoi consorţi, în calitatea mea de prieten al casei. Niciodată până atunci nulvăzusem pe Ivan Matveici întrodispoziţie sufletească atât de senină ca în aceamemorabilă dimineaţă. Cu adevărat: nu e dat omului să ştie dinainte celaşteaptă!De cum intrarăm; în Pasaj, Ivan Matveici începu să se minuneze defrumuseţile Clădirii, iar când ajunse în faţa menajeriei unde era expusmonstrul de curând adus în capitală, prietenul meu se oferi să plătească şipentru mine crocodilarului cele 25 de copeici – taxa de intrare – lucru care nu ise mai întâmplase vreodată.Abia intraţi întroîncăpere strimtă, băgarăm de seamă că, în afară decrocodil, mai erau acolo şi nişte papagali de specie străină – cacadu – precum şivreo câteva maimuţe întrocuşcă vârâtă în fundul unei nişe. Chiar la intrare,dealungul peretelui din stânga, era aşezat un gogeamite lădoi de tablă, un felde cadă acoperită cu o împletitură de sârmă groasă, având pe fund, cam de opalmă, un strat de apă. Şi uite, acolo,: în acea băltoacă zăcea întins crocodilul,mare cât toate zilele şi ţeapăn ca un buştean, de parcăşipierduse toatefuncţiile biologice în contact cu clima noastră umedă şi atât de puţin prielnicăstrăinilor.
